*****

așa-i viața pe la noi: 

când ai varză, n-ai butoi;

n-ai cu cine, când dorești, 

iar când ai, nu mai poftești.

*****

Oamenii cu care a început jaful:

Petre Roman – primadonul fără gât

Teodor Stolojan – capul de mort neîmbălsămat

Nicolae Votcăroiu – pardon, Văcăroiu

Adrian Năstase – pistolarul fără ouă

Traian Băsescu & Elena Udrea – Bonnie & Clyde

………………..

Lista cuprinde 19 053 815 nume.

*****

 

-       Nu-mi plac manelele!... Mamelele!

*****

 

Sfârșit de vreme!... Se rotesc

peste orașe ciori alpine

și din ținutul secuiesc

nicio speranță de mai bine.

E vijelie, e prăpăd,

tunelu-i prins într-o vâltoare,

iar luminițele se văd

pe undeva prin Ursa Mare.

 

 

*****

Un citat al psihologului Herbert Gerjuoy: 

„Analfabetul de mâine nu va fi omul care nu știe să citească; va fi omul care nu a învățat să învețe”. 

*****

 

Din Drobeta mea natală,       

De pe anticul ei castru,

Flutur astăzi tricolorul:

Roșu, galben și... dezastru.

Simplicisima zbaterii

 

N-am să mai plec vreodată;

Voi sta prin crame să beau,

Cu fața aceasta ciudată

Să-l sperii pe domnul babau.

S-ascult cum haite canine

Lansează-n eter perorații,

Paharul cu sila de mine

Să-l beau șoptind incantații.

C-o viză de viață formală,

Să m-aducă dintre confuzii,

Pe ringul din piața centrală

Antrenorii de spart deziluzii.

O dată pe an, sau de două,

Într-un nou și fiabil concept,

Să-ți spun, iubire, că-mi plouă

În zona aridă din piept

Cu vinul stihiilor toate

Ce-și cată pe-acolo alean,

Pe unde speranța se zbate

Ca ultimul mohican.

 

*****

 

eu sunt născut în scorila -

posibilă vatră de daci;

iar unii vor să mă satur

mâncându-mi strămoșii gân-daci:

furnicile, râmele, greierii;

da-aiasta e semn de scandal!

dacă popa mi-o scrie pe cruce

c-am fost puțin canibal?!...

 

 

*****

 Dacă aș fi pus să dau un sfat oamenilor i-aș îndemna să iubească până la sfârșit, dar nu la modul religios, ci prin resuscitarea senzualității până acolo încât să nu îi atingă indiferența. Lucru care și el în sine este o religie. 

masca de argint

lui AA

când n-am putut să-l mai ajung

am trimis după el bănuiala

ascuns într-o turmă de cerbi

flutura peste păduri o esarfă din frunze de arţar

era păzit de lupi pretorieni pe care îi plătea cu sânge

de ied

am început să-l povestesc ploilor acid

şi spinilor veghetori

m-am jurat pe ramura sfântă a copacului umblător

că este un travestit atins de febră africană

într-o zi l-au sfâşiat lupii

dar nu era el

era doar un bocitor al zilei de joi

 

am început să mă tem de lupii cenuşii

imi cautu urmele

aproape mă ajunseseră la cotul donului

unde am scăpat oferit iernii

de atunci ţin lângă inimă un gheţar

şi alunec uşor printre friguri

se zvonea prin cercurile polare

că s-ar fi angajat pe o balenieră

şi căută să redefinească noţiunea de om

am început să sug lapte pe valuri

să fluier cu balenele căutând harponul ucigaş

am bătut mările și oceanele

până am eşuat pe o plajă fără calendar

l-am văzut printre cei ce fotografiau curiozitatea

veste despre presupusa îmbarcare

fiind de fapt o diversiune

în spatele căreia se perfecţiona

apariţia sa în 3D

 

nu m-am dat învins şi în duminica orbului

am închiriat pletele unui râu vorbitor

este drept că m-am încurcat prin meandrele lui

dar l-am convins să punem o capcană cu luni molipsitoare

când a căzut în delta cancerului

aproape că l-am atins

numai că era fantoma zilei în care mor peştii

 

am jurat atunci că voi apela la o prostituată de culoare

cunoşteam lumea cocoşilor galbeni

şi m-am decis să supraveghez aria păsărilor

mă aşteptam să-mi pice în laţ

aşa că am vopsit parcarea cu felinare roşii

și am plasat prostituată într-o lumină blondă

a venit pe două cărări

furios m-am repezit pe una şi l-am strivit de caldarâm

era doar un fluture de noapte

pe celălaltă cărare se mai simţea mirosul de sulf

 

m-am înscris în clubul misionarilor siderali

să învăț taina ochilor ce nu plâng

am urmărit sute de procesiuni funerare

în speranţa că îl voi găsi printre culgătorii de stele

am cântat în limba popoarelor mării

şi a cetăţilor dispărute

mi-am pus în cap cenusa păsării focului

şi m-am învelit în smirna renaşterilor aleatorii

călător mereu pe urmele lui

i-am descoperit statuia pe o insula în atlantic

era venerat

zeu cu chip cioplit

o dată pe an trecea acoperit într-o lectică

şi deschidea anotimpul ploilor

ca să-l ajung îmi trebuia o dispensă temporară

așa că am plătit un ambasador

care mi-a pus la dispoziţie nouă secunde

fulger am căzut peste lectica spulberând dimensiunile

din care hidos o oglindă

mi-a pus peste chip argintul ei

 

*****

 Ceva tipic românesc: ne pricepem la toate fără să fim buni de nimic.

Kam a suta din Kandahar

 

Citeşti din mine ca dintr-un pahar

Rachiu de cereale, pur...

Am o prefaţă de sfânt

Căzut din calendar

În farfuria ta cu unt

De arahide coapte-n Kandahar.

 

Ştii cine sunt

Şi câte doamne au supt din mine

Tării alambicate de smarald!

Pe sânii lor și carnea goală,

Pielea de șarpe dând de cald,

A pus în ele,-n zvâcniri fine,

Cu stropi de vise sibiline,

Crini medulari, ce într-o doară

Le-au înflorit cu tija-n poală.

 

Ştii cine sunt şi mă citeşti

De parcă nunţile se fac

Doar prin conace boiereşti

Când ploile se trag spre toamnă;

Eu sunt o carte de poveşti

Ce ţi-a intrat în ţâţe, doamnă,

Cum intra fluturii-n stomac

Când pui pe piele unt amar

Din Kandahar

De suflet rar… 

 

Citește-mă până-ți adoarme lumina-n ochiul furios

Pe pulpa poamelor ce-i scrisă

Mai jos,

În partea interzisă

A trupului și, drept zălog,

Hai, lasă-mă să-ţi intru-n vise

Pe toate ușile deschise

În epilog!...