poetul care sunt se dă cu beladonă
și trece printre dame ca omul invizibil,
dar lasă o ușoară dulceață și-o aromă
de freză expandată c-un kil de
explozibil.
mă simt de parcă mint ovinele cu fleru'
lui ghiță, în palton din iarnă dărăcită,
un telecomandat ce-împunge-n burtă cerul
și-i cad în brațe drone de vară frăgezită.
mă simt precum minerul împarfumat de stres,
la ora de balet când cu lămpașu- aprins
trimite către soare semnale s o s ...
eu cred că-s guturaiul, de cerul minții prins,
cel care pune marțea bacteriile-n trafic
și fulgi de îngeri storși cu teascul tipografic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu