bufonul

 

fir-ar ea apetisantă

viata asta de mialc,

viaţa asta performantă

în rebuturi și eșecuri

pentru care-întruna calc

nu pe sticlă ci pe becuri...

 

când voi vă inventați victorii

și iar o puneți de serbare,

eu fug spre alte teritorii,

nu pe tălpici,

pe-notătoare,

spre lacul marilor izvoare,

de unde laptele și mierea

se scurg în vaduri iluzorii

și, cârcotaș, îmi golesc fierea

pe vinul, pipa si muierea,

ce-mi fură,-n toate, editorii...

 

am fost, iubiții mei, de toate,

dar nu ce-am vrut,

nu ce-am visat,

mai mult decât un rupt în coate,

mai mult decât un miazănoapte,

decât un fur de mere coapte,

oricat am vrut, nu sa putut...

de aia tot vomit în silă

pe-această viața inutilă...

ce să vă spun?... o știți și voi!

căutătorul prin gunoi

lovit de furii și de crize,

sunt ștergătorul de parbrize

și-aspiratorul de tărie,

sunt cel ce pune cuie-n prize

și cântă seara liturghii,

napoleonul ce-și înclină,

la sănii tari, batalionul,

eu sunt cel care varsa peste

tocana morții bulionul,

acela care e și este

păpușa sorții și bufonul...