simplicisima luminatorilor

ce-mi e-n rai, sau ce mi-e-n iad!

zilele ca frunza-mi cad;

ori beau bere, ori beau lapte,

iarna-i ici, vara-i departe.

sfinții mari părinți ai milei

mai ciuntesc din coada zilei,

iar cocoșii, ciorditorii,

ciugulesc, de frunte, zorii.

nici profanul, nici divinul,

nu mai fac zilelor plinul,

iar spre turnul de control

merg în calendarul gol:

târâindu-mi stările

și nestâmpările;

peste toate, peste poate…

Soarele și Luna.