s-a rupt lanțul și priponul
și zăbreaua la oblânc,
doar piroanele, în suflet,
ni se-nfig și mai adânc.
s-au mutat prin alte zodii
toate stelele zdrobirii,
numai steaua vieții noastre
zace-n zodia pieirii…
se întunecă prin case -
doamne, n-am plătit factura? -
ia-ți lumina și ne lasă,
du-ți în cosmos făcătura!
ne-ai zidit la caterincă
într-o zi plină de nori?
lasă-ne-n durerea noastră
la condiția de chiori!...
tu ești mahărul din ceruri,
ești lumina cea divină!
unde-ți e puterea mare?
unde-ți e acea lumină?
unde-ți e iubirea, doamne,
sentimentul cel profund?
unde, dracu,-o ții închisă,
ori te-ai șters cu ea la fund?...
No comments:
Post a Comment