bătrânul oș, în sihăstrie,
avea un purice-n perciuni
și seara-l învâța să scrie
pe stânca grotei rugăciuni.
un țar, din continentul rus,
ar fi ajuns, așa sun unii,
la grota lui și l-ar fi pus
șă-și radă barba și perciunii,
dar fiindcă oș a refuzat,
să umble fără favoriți,
cezarul, crunt, imediat,
a pus să fie potcoviți
și dați pe mâna gâdelui:
și oș, și puricele lui.
Oș, dragul meu Oș!
ReplyDelete