*****

 

M-a acuzat un cineva că sunt ateu, comunist neo-marxist etc...

Nu am negat și nici nu voi nega vreodată rolul pe care îl are credința în viața fiecăruia dintre noi. Am fost, sunt și voi fi împotriva superstiției și a dogmei, pe care le consider că duc la împiedicarea cunoașterii, la stimulare fricii și dependenței de ceva indefinit.

Cunoștințele acumulate de-a lungul istoriei au avut mereu nevoie de corectare, de adaptare la progresul societății. Nimic nu este dat odată pentru totdeauna. Peste tot ce ne înconjoară plutește umbra unei îndoieli. A fi de această parte a realității este convingerea și credința mea. Dumnezeul meu stă undeva în penumbră, când lampă de veghe, când punct al singularității.

Cu tot respectul din lume mă plec în fața  Pr. Constantin Necula, a felului în care își promovează convingerile, dar îl desfid pe Arhiepiscopul Tomisului, exemplu de retrograd și analfabet spiritual al mileniului trei. Sunt consternat de imobilitatea B.O.R., de opulența înalților prelați, de corupția și imoralitatea din mijlocul clerului.

Sunt împotriva predării religiei în școală, dar pe cine mai interesează, în această harababură democratică, educația următoarelor generații?

Firea noastră dualistă, frica și blazarea, oportunismul și de ce nu incapacitatea, ne fac să ne ascundem după ritualuri arhaice, să aprindem lumânări metafizice și să ne îngrămădim pe coate și genunchi la pupat de hoaște.

Nu știu cât de neo-marxist sunt, dar te asigur, domnule cineva, că adeptul acestui capitalism debusolat nu voi fi niciodată!