părinții
omenirii erau inocenți.
inocenți
ignoranți.
atunci
îl aveau pe dumnezeu aproape.
renunțând
la inocență l-au pierdut pe dumnezeu în favoarea rațiunii.
au căzut
din palma ignoranței edenice în aceea a rațiunii păcătoase.
este, din
punct de vedere ecumenic, ignoranța scopul creației iar pentru al avea pe dumnezeu
aproape trebuie să considerăm rațiunea un defect de fabricație?
dacă acesta a fost scopul creației, odată cu
pierderea inocenței, între om și dumnezeu nu mai este cale de conciliere.
omul este un rebut a cărui existență ține de absurd.
A fi smerit nu înseamnă să fii aplecat, slugă,înseamnă să fii în locul hăzărit de Dumnezeu. Avem rațiune tocmai pentru a ne găsi acest loc.
ReplyDelete