există o limită a observabilului, nu și o limită a
existenței.
expansiunea universului poate ajunge, la un moment
dat, într-un punct critic și atunci fie se v-a rupe – big-rip - până la ultimul
atom, fie va începe o contracție - big-crunch - transformându-se într-o nouă
singularitate.
legea lui Hubble este considerată probă principală în
constituirea modelului big-bang.
paradoxul lui Olbers: dacă universul ar fi infinit,
cu o distribuție uniformă a stelelor,atunci fiecare punct al cerului ar fi
locul unei stele iar firmamentul ar fi strălucitor, cu toate acestea cerul
nopții este întunecat.
Universul e echilibrat, are zone care se dilată şi zone care se contractă.
ReplyDelete