Rubens, 1627

Privitoriu ca la teatru

În  România, nu ești instalat în funcție, ești uns.

Ocupația principală în țără este bugetăritul. Pentru asta se fac alegeri din patru în patru ani.

Funcția de bugetar nu se câștigă; se moștenește sau se cumpără! Pentru asta se organizează concurs de ocupare a postului cu câștigător desemnat.

Cum se fac milioanele

Mătușa...Amara, sora mult mai cunoscutei mătuși Tamara.

                                foto Bogdan Stoica

  Așa se fac milioanele de euro, oameni buni! Nu-l mai invidiați pe Adrian Năstase, cel care și-a tras-o pe lângă gât după ce a tras o țară în gât!

*****

doamna mea,

elegantă,

luminoasă în toate spațiile risipirii,

cu dureri

și răni

mereu aceleași...

doamna mea,

îmbrăcată în simplu,

deschisă pentru inimi

cu iluzii care te sfințesc...

doamna mea,

amanta multora,

ce-mi rozi din trup

și-mi bei din sânge,

surdo-muta mea,

trădează-mă!

*****

Trăim o viață de insecuritate, între ce am vrea și ce putem să fim. Cel puțin asta am înțeles din toate încercările care m-au adus până aici. M-am născut și am copilărit într-o casă fără cărți. Aveam, totuși, în „odaie”, o carte cu coperte roșii, catifelate, scrisă cu caractere chirilice, moștenire dintr-un trecut încâlcit și pe care am pierdut-o înainte de ai desluși conținutul. Prima carte, după cele școlare, pe care am citit-o a fost „Inima de foc a lui Danko” de Maxim Gorki. Cred că aveam zece ani. Au urmat, apoi, în avalanșe, mii de alte cărți, de toate genurile. Multe din ele le-am uitat. Cei care îmi văd biblioteca, de peste două mii de titluri, mă întreabă dacă le-am citit pe toate. Am citit mai multe, dar am reținut puțin. Mult mai puțin decât aș fi vrut. Am trecut peste multe file, peste gândurile multor autori. Cineva spunea că după lecturi amalgamate, următoarea etapă în evoluția unui cititor este citirea unor anume autori apoi a unor curente literare. Nu știu nici acum în care etapă m-aș încadra. Cred că nu cantitatea  lecturilor este importantă ci capacitatea celui care citește de a sistematiza și reține, de a calibra rezultatele citirii și de a le expune înțelegerii altora. N-am sistematizat nimic, doar niște gânduri, puse pe câteva foi, cu eficiența cuielor bătute în apă. Descopăr, pe zi ce trece, că între ceea ce vrem și ceea ce putem să fim stă, de cele mai multe ori, un joc al probabilității  cu potențial exclusivist.

boală

credeam că suflă-n eres

boarea de boală ursuză

și că pierdut per pedes

voi suge din țâță de muză

din legea coapselor ei,

din trupul cald catafalc,

din limba dulceață de clei,

din pielea hârtie de calc…

credeam, când, iubito,

năvală,

suflai peste mine

dulceață de boală.

*****

fiecare om are tendinința de a se angeliza pe sine și a sataniza pe celălalți.

*****

În anul 81 un domn se proclamase rege...

Eu vă proclam pe voi pe toți

Cum se proclamă’o lege…

Iubiți mei și dragii mei,

Copii mei albaștri,

Prin inimile voastre eu mă simt

Cosmonaut prin aștri...

Și jur că nu vă mint!

                                 Nichita

în 1981, aflat în Drobeta Turnu Severin, Nichita a scris aceste versuri pe o bucată de hârtie pentru nea Sandu Doncoglu, un prieten, care mi-a arătat manuscrisul la un pahar de vin.

*****

când toți se duc pe roate

și numai eu pe tragă

ce dracu să-nțeleg?!

sau cine să-nțeleagă?!...

în toate rătăcim

înconjurați de știme

iar drumul rațiunii

nu-l mai veghează nime'...

și totuși dau năvală

să-mi rupă-mbrăcămintea

toți strâmbă-lemne care

atât îi duce mintea.

mereu găsesc mizerii,

aici, pe pragul ușii,

când dau să ies în lume

mă-nconjură zulușii,

degeaba strig și urlu

și caut împrejur

departe-mi ești, departe,

o, tu, excalibur!...

*****

părinții omenirii erau inocenți.

inocenți ignoranți.

atunci îl aveau pe dumnezeu aproape.

renunțând la inocență l-au pierdut pe dumnezeu în favoarea rațiunii.

au căzut din palma ignoranței edenice în aceea a rațiunii păcătoase.

este, din punct de vedere ecumenic, ignoranța scopul creației iar pentru al avea pe dumnezeu aproape trebuie să considerăm rațiunea un defect de fabricație?

dacă acesta a fost scopul creației, odată cu pierderea inocenței, între om și dumnezeu nu mai este cale de conciliere.

omul este un rebut  a cărui existență ține de absurd.

MAKIDONIA - Va-ni beau n-arachii [www.kostyjupanu.ro]

Dimândarea părinteasca

Dimândarea părinteasca

                     Constantin Belemace


Pãrinteasca dimãndare
Nã sprigiurã cu foc mari
Frats di dadã shi di tatã
Noi, Armãnji di eta toatã.

Di sum plocili di murmintsã
Grescu a noshci bunj pãrintsã:
Nathimats mãri s'aibã ãn casã
Cai di limba lui s'alasã

Cai sh alasã limba lui
Slu ardã pira focului
Si s'dirinã yiu pri loc
Sãi si frigã limba ãn focu.

Nãs ãn vatra-lj pãrinteascã
Pi fumealjã snu sh'hãrseascã
Di fumelãi curunji snu bashi
Njic ãn leagãn snu ãnfashe.

Cai fudzi di a lui mumã
Shi dit pãrinteascã-lj numã
Fugã'i doara Domnului
Shi dultseamea somnului!"

*****

marica se zbate, îmbrăcat, mai rău decât o făcea fără prosop:
a pus în mișcare tot aparatul de cunoștințe să-i mai îndrepte puțin reputația șifonată grav.
până și fofoloanca prodancei a sărit în ajutorul lui: curaj, marica!... ești numărul 1!...
iar „primadonului” îi scapă că n-a apucat, în patru ore, să termine numărul! 

*****

cred că ocupația principală a omenirii a devenit spălatul pe mâini.

prins cu nevasta prietenului, Marica se spală și el cum poate: este o diversiune politică!

p.s.d.-iști se spală în ligheanul ținutului secuiesc de ceea ce a mai rămas din ei: ciolacul, ciolanul și ci-or mai fi că sunt mai murdari decât grajdurile lui augias.

vinovat pentru pandemie, pe lângă Coroana  Britanică și berea Corona: Broșovul... S-a numit cândva: Corona!  

*****

există o limită a observabilului, nu și o limită a existenței.

expansiunea universului poate ajunge, la un moment dat, într-un punct critic și atunci fie se v-a rupe – big-rip - până la ultimul atom, fie va începe o contracție - big-crunch - transformându-se într-o nouă singularitate.

legea lui Hubble este considerată probă principală în constituirea modelului big-bang.

paradoxul lui Olbers: dacă universul ar fi infinit, cu o distribuție uniformă a stelelor,atunci fiecare punct al cerului ar fi locul unei stele iar firmamentul ar fi strălucitor, cu toate acestea cerul nopții este întunecat.

*****

universul nu are o dezvoltare liniară.

este un punct în care matematica devine neconcludentă, unde ecuațiile și calculele intră în colaps.

big-bangul nu este începutul: ci un alt început.

logica elementară asupra existenței te trimite dincolo de punctul de pornire, acolo unde,  din perspectivă liniară, nu mai poate fi folosit conceptul de timp.

timpul nu poate avea început, el însoțește existența.

universul este o ciclicitate de evenimente, de big-banguri și big-crunchuri.