*****

 

mă arde patima gălbui

a pielii astea de lacheu;

sunt mai sărac și mai sâlhui

și tot mai singur pe traseu.

 

sunt mai bețiv, mai agarici,

mai dus cu pluta-n bărăgan

și-un milion de păsărici

îmi umblă creanga prin bostan.

 

degeaba fac întruna fente

și sar când sus, când lateral,

dau tot în balta lui terente,

tot în gropanul ancestral

 

de unde-aud cum strigă hunii:

mai lasă-l dracu de podrum

și hai, pe cai, să ducem lumii

frânghie, scaun și săpun.