Hau!

 

După ce mi-am luat lănțuc

De la sfânta mânăstire

Și-am pupat pe-ncheietură

Mâna popii de la schit,

Văd c-am prins la subțiori

Un parfum de mântuire

Un parfum de doamne-doamne

Supernemaipomenit.

 

Uite, nu mai sparg semințe,

Nu mai fluier ca golanu',

Mă cultiv citind pe Kant

Nu băgând la păcănele,

Mintea mi-e mai decorată

Decât sticla de Murano,

Beau nectar, ascult gospel,

Nu alcool și nu manele!...

 

Dar o mică, foarte mică,

Particelă de ceva

Se precipită din ceruri

Peste toate câte, vrau,

Se agață ca ciorchinii

De închipuirea mea;

Iar atunci m-apuc și urlu

Către lună: hau-hau-hau!...