Pentru
toate câte încă nu i le-am spus, cu câteva zile înainte de Paște, Dumnezeu, că
altcineva cine? - nu știu dacă Tatăl, Fiul sau Sfântul Duh, oricum Unul din ei –
mi-a suflat în nările calculatorului duh de moarte și... dus a fost!... Am îngropat,
odată cu el, o mie și una de gânduri, pe care hârtia nu le-a mai încăput,
pentru că - de! - m-am boierit și nu mai găsesc prin casa mea leac de stilou,
pix sau creion. Cum toată viața am fost un împrăștiat, doar întâmplarea a făcut
să-mi reconstitui două conturi - doxa mea fiind incompatibilă cu memorarea
vreunei parole sau adrese de email. IT-iști ăștia ai lumii ar trebui să știe că
sunt unii oameni de la care nu ai ce să furi și sunt atât de proști că nici nu
pot să fure de la alții, așa că ar trebui să te întrebe, atunci când îți faci
un cont: bă, ești prost?!” iar dacă spui: da! să te lase, în puii mei, liber pe
pășune... Am citit că un milionar excentric a înfințat un club al proștilor
care, pe parcursul întregii sale vieți, a avut un singur membru: pe el... Acum,
nu că aș vrea să mă înscriu eu, dar sunt curios, pe tarlaua asta a
internetului, câți alți uituci ca mine, s-ar grăbi să joace în echipa proștilor.
No comments:
Post a Comment