vine
ziua când n-am să mai să vorbesc
despre durerea
dintre două dureri
în toate
iubirile ei
în toate
suspinele ei
vine
clipa când am să vorbesc
în tăcerea
dintre
două tăceri
vine
ziua când n-am să mai să vorbesc
despre durerea
dintre două dureri
în toate
iubirile ei
în toate
suspinele ei
vine
clipa când am să vorbesc
în tăcerea
dintre
două tăceri
vreau să
mă culc seara
în patul
perfect
captivat
de dama perfectă
care să-mi
cânte
așa cum
surâde izvorul
captat
de turbine
când apa i se face lumină
După ce
mi-am luat lănțuc
De la
sfânta mânăstire
Și-am pupat
pe-ncheietură
Mâna
popii de la schit,
Văd c-am
prins la subțiori
Un
parfum de mântuire
Un
parfum de doamne-doamne
Supernemaipomenit.
Uite, nu
mai sparg semințe,
Nu mai
fluier ca golanu',
Mă
cultiv citind pe Kant
Nu
băgând la păcănele,
Mintea
mi-e mai decorată
Decât
sticla de Murano,
Beau
nectar, ascult gospel,
Nu alcool
și nu manele!...
Dar o
mică, foarte mică,
Particelă
de ceva
Se precipită din ceruri
Peste toate
câte, vrau,
Se agață
ca ciorchinii
De închipuirea
mea;
Iar atunci
m-apuc și urlu
Către lună:
hau-hau-hau!...
Pentru
toate câte încă nu i le-am spus, cu câteva zile înainte de Paște, Dumnezeu, că
altcineva cine? - nu știu dacă Tatăl, Fiul sau Sfântul Duh, oricum Unul din ei –
mi-a suflat în nările calculatorului duh de moarte și... dus a fost!... Am îngropat,
odată cu el, o mie și una de gânduri, pe care hârtia nu le-a mai încăput,
pentru că - de! - m-am boierit și nu mai găsesc prin casa mea leac de stilou,
pix sau creion. Cum toată viața am fost un împrăștiat, doar întâmplarea a făcut
să-mi reconstitui două conturi - doxa mea fiind incompatibilă cu memorarea
vreunei parole sau adrese de email. IT-iști ăștia ai lumii ar trebui să știe că
sunt unii oameni de la care nu ai ce să furi și sunt atât de proști că nici nu
pot să fure de la alții, așa că ar trebui să te întrebe, atunci când îți faci
un cont: bă, ești prost?!” iar dacă spui: da! să te lase, în puii mei, liber pe
pășune... Am citit că un milionar excentric a înfințat un club al proștilor
care, pe parcursul întregii sale vieți, a avut un singur membru: pe el... Acum,
nu că aș vrea să mă înscriu eu, dar sunt curios, pe tarlaua asta a
internetului, câți alți uituci ca mine, s-ar grăbi să joace în echipa proștilor.