Simplicisima căutărilor

 

Erau acolo armurari, coșmaruri, andrele;
dacă priveai cu atenție, găseai spini de trandafiri
și cioburi de sticlă care te invitau să le calci…

 

Nu găseai ce nici prin cap nu-ți trecea să cauți:
numărul de telefon al iubitei
sau numărul de pantof al Cenușăresei;
nu era nici colierul cu diamante al Mariei Antoaneta,
care de fapt stă acum la gâtul unei comete de gheață -
sau cochete de gheață.

 

Cum dracu’ să le găsești acolo unde totul împunge sau taie,
într-un timp în care nu deosebești densul de rarefiat,
muzica de sunetul unui clopot?

Eram acolo unde privirea-și tăia cubulețe din trupul înghețat al întristării,
unde limba ceasului era regină,
iar buzele mele îi sărutau înțepăturile.