*****

 

durerile se ascund

în locuri pe care doar întâmplarea le găsește

atunci când scanează

amintiri

am legat o corabie de firul memoriei

fără să-i pot da jos steagul negru 

 

te-ai ascenss

în zborul cocorilor pe deasupra mării marmara 

stai în aranjamentele florale din grădina îndrăgostiților tăcuți

sau după colțul monumentelor încremenite  în lanuri de rapiță

peste care s-a prăbușit lumina lunii

ai ceva din inefabilul cu care îngerii acoperă rănile

niciun sunet nu te deconspiră

ca să te aflu

e nevoie mai mult decât de un cântec

Simplicisima gongului

 

Când gongul serilor seduse

Adună fricile din baruri,

Un păstrător de idealuri

Le bea ca pe sirop de tuse.

 

Dezamăgit sau indolent,

Acest năică pierde-vară,

Adună seară după seară 

Și le dizolvă în solvent.

 

Apoi o ia pe străzi sterile,

Cu buze arse de dogoare,

Și-aleargă să se înfășoare

În pelerina altei zile…

 

 

Când sparg cu gându-n mine stele

În mii de cioburi de cărbune

Și-o mamă vitregă mă pune

Să-mi beau tristețile cu ele,

 

Le recompun din frici deșarte,

Foșnind, în smoching de hîrtie,

Iar gongu-mi sparge-n veselie

De nouă ori aceiași noapte.