******

bancrută   banca rotta
ampersand   &
Cu suficientă energie poți ajunge dintr-un loc în altul înainte de a pleca. 

Oamenii au tendința să se calce în picioare pentru a obține ceva gratuit, dar sunt și unii care se respectă: domnii.

*****

Să nu-mi mai vorbiți de libertate! Singurii oameni cu adevărat liberi, pe acest pământ, sunt nebunii.

*****

dacă nu erai femeie copac ar fi trebuit să fii
din urlete să te ridici și să te învelești
cu toate chipurile înfrunzirii
să nu-ți pice niciodată frunza
nici umbra să nu-ți plece
doar zilei să dai culoarea ochilor dezrobiți
și cerului un strop din sărurile pământului.

Jean Anthelme Brillat-Savarin

”un nou tip de mâncare aduce mai multă bucurie decât descoperirea unei stele noi.”

*****

dă-le-n mama lor de intrări și ieșiri;

casele așteaptă, vântul urlă, ploile consumă rația.

normal.

de mâine nu mai țin zilele săptămânii

intru și ies din calendar cu o floare pe umărul stâng.

tu poți rămâne să privești,

din casa de oaspeți,

cum se răsucesc mânerele. 

*****

 

durerile se ascund

în locuri pe care doar întâmplărea le găsește

atunci când scanează

printre amintiri

am legat o corabie de firul memoriei

fără să-i pot da jos steagul negru 

 

te-ai ascuns

în zborul cocorilor pe deasupra mării marmara 

stai în aranjamentele florale din grădina îndrăgostiților tăcuți

sau după colțul monumentelor încremenite  în lanuri de rapiță

peste care s-a prăbușit lumina lunii

ai ceva din inefabilul cu care îngerii își acoperă rănile

niciun sunet nu te deconspiră

ca să te aflu

e nevoie mai mult decât de un cântec

Simplicisima gongului

 

Când gongul serilor seduse

Adună fricile din baruri,

Un păstrător de idealuri

Le bea ca pe sirop de tuse.

 

Dezamăgit sau indolent,

Acest năică pierde-vară,

Adună seară după seară 

Și le dizolvă în solvent.

 

Apoi o ia pe străzi sterile,

Cu buze arse de dogoare,

Și-aleargă să se înfășoare

În pelerina altei zile…

 

 

Când sparg cu gându-n mine stele

În mii de cioburi de cărbune

Și-o mamă vitregă mă pune

Să-mi beau tristețile cu ele,

 

Le recompun din frici deșarte,

Foșnind în smoching de hîrtie,

Iar gongu-mi sparge-n veselie

De nouă ori aceiași noapte.

*****

 „mintea nu e ceaun pe care să-l umpli, ci un foc pe care să-l aprinzi”