*****

asta e de râsul glumii! tot ce am postat aici apare cu greșeli de exprimare sau ortografie. mama ei de muncă în zadar!

*****

 „Neamul tracilor este cel mai numeros, după cel al inzilor(cei care locuiau la Indus). Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înțelege între ei, el ar fi de nebiruit și cu mult mai puternic decât toate neamurile, după socotința mea. regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleași la toți, afară de geți, trausi și de acei care locuiesc la nord de Crestonai(zona Salonicului). obiceiurile pe care le au geții, care spun nemuritori, am vorbit. La trausi găsim aceleași datini ca și la restul tracilor – înafara celor legat de naștere și moarte, când fac ceea ce vom arăta. Rudele stau în jurul nou-născutului și plâng nenorocirile pe care va trebui să le îndure nou-născutul, o dată ce a venit pe lume. Sunt pomenite atunci toate suferințele omenești. Când moare cineva, trausii îl îngroapă lumind și bucurându-se. Cu acest prilej ei amintesc nenorocirile de care scapă omul și arată cât este el de fericit în toate privințele.

Cei care locuiesc mai sus de Crestonai iată ce obiceiuri au. Fiecare ține în căsătorie mai multe femei. Când unul din ei a murit, se iscă între femeile mortului mari neînțelegeri, iar prietenii să dau toată osteneala și să arate o nespusă ca să afle pe care ne-aș fi iubit-o mai mult cel decedat. Femeia socotită vrednică să primească cinstirea este lăudată de bărbați și de femei; apoi e înjunghiată de rudă ei cea mai apropiată. Și după aceea trupul este înmormântat împreună cu cel al bărbatului ei. Celelalte femei socot o mare nenorocire aceasta, căci li se duce astfel o foarte mare ocară. Iată și datinile celorlalți traci. Își vând străinii copiilor, iar pe fete nu le păzesc, ci le dau voie să aibă legături trupești cu bărbații care le plac. Își păzesc însă nevestele cu strășnicie, cumpărându-le cu mulți bani de la părinți. Tatuajul este socotit semnul neamului ales, cel netatuat fiind considerat om de rând. În ochii lor, trândăvia trece drept cea mai mare cinste. A munci pământul e lucrul cel mai de rușine, când trăiești de pe urma războiului și a prădăciunilor – spun ei – faci un lucru cât se poate de bun. Acestea sunt obiceiurile lor cele mai vrednice de luare aminte.

*****

 știe cineva de ce în textele pe care le postez aici apar modificări?

*****

 Fiecare pasăre pre limba ei piere.

                                                           Mădălin Voicu

*****

Îi  căzuse la examen ”Fofoloanca” de Ion Agârbiceanu.

*****

fierul e mai tare decât aurul  .

 Si Tacuisses Philosophus Mansises

******

bancrută   banca rotta
ampersand   &
Cu suficientă energie poți ajunge dintr-un loc în altul înainte de a pleca. 

Oamenii au tendința să se calce în picioare pentru a obține ceva gratuit, dar sunt și unii care se respectă: domnii.

*****

Să nu-mi mai vorbiți de libertate! Singurii oameni cu adevărat liberi, pe acest pământ, sunt nebunii.

*****

dacă nu erai femeie, copac ar fi trebuit să fii:
din urlete să te ridici și să te învelești
cu toate chipurile înfrunzirii,
să nu-ți pice niciodată frunza
nici umbra să nu-ți plece
doar zile să dai culoarea ochilor dezrobiți
și cerului unui strop din sărurile pământului.

Jean Anthelme Brillat-Savarin

”un nou tip de mâncare aduce mai multă bucurie decât descoperirea unei stele noi.”

*****

dă-le-n mama lor de intrări și ieșiri;

casele așteaptă, vântul urlă, ploile își consumă rația.

normal.

de mâine nu mai țin zilele săptămânii

intru și ies din calendar cu o floare pe umărul stâng.

tu poți rămâne să privești,

din casa de oaspeți,

cum se răsucesc mânerele. 

*****

 

durerile se ascund

în locuri pe care doar întâmplarea le găsește

atunci când scanează

amintiri

am legat o corabie de firul memoriei

fără să-i pot da jos steagul negru 

 

te-ai ascenss

în zborul cocorilor pe deasupra mării marmara 

stai în aranjamentele florale din grădina îndrăgostiților tăcuți

sau după colțul monumentelor încremenite  în lanuri de rapiță

peste care s-a prăbușit lumina lunii

ai ceva din inefabilul cu care îngerii acoperă rănile

niciun sunet nu te deconspiră

ca să te aflu

e nevoie mai mult decât de un cântec

Simplicisima gongului

 

Când gongul serilor seduse

Adună fricile din baruri,

Un păstrător de idealuri

Le bea ca pe sirop de tuse.

 

Dezamăgit sau indolent,

Acest năică pierde-vară,

Adună seară după seară 

Și le dizolvă în solvent.

 

Apoi o ia pe străzi sterile,

Cu buze arse de dogoare,

Și-aleargă să se înfășoare

În pelerina altei zile…

 

 

Când sparg cu gându-n mine stele

În mii de cioburi de cărbune

Și-o mamă vitregă mă pune

Să-mi beau tristețile cu ele,

 

Le recompun din frici deșarte,

Foșnind, în smoching de hîrtie,

Iar gongu-mi sparge-n veselie

De nouă ori aceiași noapte.

*****

 „mintea nu e ceaun pe care să-l umpli, ci un foc pe care să-l aprinzi”