dă-le-n mama lor de intrări și ieșiri;
casele așteaptă, vântul urlă, ploile își consumă rația.
normal.
de mâine nu mai țin zilele săptămânii
intru și ies din calendar cu o floare pe umărul stâng.
tu poți rămâne să privești,
din casa de oaspeți,
cum se răsucesc mânerele.
durerile se ascund
în locuri pe care doar întâmplărea le găsește
atunci când scanează
printre amintiri
am legat o corabie de firul memoriei
fără să-i pot da jos steagul negru
te-ai ascuns
în zborul cocorilor pe deasupra mării marmara
stai în aranjamentele florale din grădina îndrăgostiților tăcuți
sau după colțul monumentelor încremenite în lanuri de rapiță
peste care s-a prăbușit lumina lunii
ai ceva din inefabilul cu care îngerii își acoperă rănile
niciun sunet nu te deconspiră
ca să te aflu
e nevoie mai mult decât de un cântec
Când gongul serilor seduse
Adună fricile din baruri,
Un păstrător de idealuri
Le bea ca pe sirop de tuse.
Dezamăgit sau indolent,
Acest năică pierde-vară,
Adună seară după seară
Și le dizolvă în solvent.
Apoi o ia pe străzi sterile,
Cu buze ass de dogoare,
Și-aleargă să se înfășoare
În pelerina altei zile…
Când sparg cu gându-n mine stele
În mii de cioburi de cărbune
Și-o mamă vitregă mă pune
Să-mi beau tristețile cu ele,
Le recompun din frici deșarte,
Foșnind în smoching de hîrtie,
Iar gongu-mi sparge-n veselie
De nouă ori aceiași noapte.
mă dezbrăcai, mărine frate, de tot limbajul etalon
și zău că-mi deteră la gioale toți cântăreții de salon.
pre limba-n care vorbi moșu, când ei suflau în lumânări,
într-o clipită pusăi șaua și dăi la rupere de nori,
de mă purtai prin tot sud-vestul micii valahii când văzui
cum trec căruțele pe pneuri cu tot năduful moșului...
ce-ai zice dac-aș sta, oțâră , la lilieci, să mă astruc
și urmărit de romengleză să-i sap o groapă și s-o culc?
1.Hic et nunc. (Aici și acum)
